Stima de sine
Copiii care cresc într-un mediu cu părinți calzi și susținători de obicei au un nivel mai ridicat al stimei de sine.
O creștere bună și implicată din partea părintelui duce la un echilibru psihologic la adolescenți care și în fața dificultăților de viață vor un nivel mai ridicat de reziliență și stimă de sine.
Sprijinul din partea mamei a fost cel mai important sprijin pentru adolescenți și are o influență mai mare față de sprijinul patern asupra stimei de sine a adolescentului.
Cu cât prestanța unei persoane va fi mai ridicată și îi va produce mulțumire cu atât se va simți mai sigură pe sine. Uneori, stima de sine și autoevaluarea depind de anumite domenii.
Dacă individul se simte „suficient de bun” și satisfăcut de sine atunci când atinge un anumit standard de excelență sau de așteptare stima lui de sine este afectată pozitiv, pe când neplăcerile sau eșecurile îl influențează negativ.
O stimă de sine pozitivă preconizează o satisfacere mai mare asupra propriei vieți, pe când, o stimă de sine negativă poate duce la apariția depresiei.
Motivația umană și dorința de a își dezvolta și menține stima de sine la un nivel ridicat este strâns legată de una dintre nevoile de bază, nevoia de apartenență.
Dacă individul se simte respins, indiferent dacă respingerea este reală sau imaginară, stima lui se sine va scădea.
Studiile au arătat că respectul de sine are un impact remarcabil asupra diferitelor contexte importante ale vieții, inclusiv relația și satisfacția la locul de muncă, starea profesională, sănătatea fizică și psihică.